MAMI, CINEVA ARE NEVOIE DE TINE!

Draga cititor/cititoare,

Textul de mai jos mi-a placut atat de mult incat m-am trezit traducandu-l intr-o dupa-amiaza… fara ca macar sa-mi fi propus asta in mod constient. Am simtit nevoia sa-l trimit mai departe si in limba romana, chiar daca traducerea mea poate mai schiopateaza pe ici pe colo… si chiar cu riscul ca intr-o alta limba sa piara o parte din semnificatia si sensibilitatea mesajului. Fiintele umane sunt atat de diferite – familiile, mamele, copiii, valorile, stilurile de parenting… Si totusi, avem in comun o forta mai mare si mai impresionanta decat toate diferentele dintre noi: iubirea (capacitatea de a o darui si nevoia de a o primi). Enjoy!

 

„Inca din momentul in care am adus-o pe fiica noastra acasa, fratii ei mai mari au fost primii care imi spuneau cand plangea sau mirosea un pic… ciudat :). “Cineva are nevoie de tine”, imi spuneau ei. Nu stiu de unde a pornit expresia asta, dar la inceput ma agasa un pic. Poate ma bucuram si eu in acel moment de un dus rapid… “Mami, cineva are nevoie de tine! Bebe plange!”. Sau poate ma mai odihneam si eu cateva secunde, perfect constienta ca bebelusa incepuse déjà sa se foiasca si sa se agite, semn ca se trezea. “Mami, cineva are nevoie de tine!” OK! Am inteles!” Ca sa nu mai spun ca nevoile unui nou nascut palesc in fata celor a 2 baietei prescolari. Intotdeauna cineva are nevoie de o gustare, un plasture, o alta soseta, cuburi de gheata, o jucarie noua, un muc sters, o imbratisare, o poveste, un sarut. Unele zile parca nu se mai termina niciodata si monotonia sentimentului ca “cineva are nevoie de tine” poate sa-nceapa sa te afecteze. Dar, intr-o zi, mi-a picat fisa: au nevoie de MINE. De nimeni altcineva. Nici o alta persoana din toata lumea asta. Au nevoie de MAMI! 🙂

Cu cat pot sa accept mai repede ca sa fii MAMI inseamna sa nu iesi nicodata din tura, cu atat mai repede voi putea sa-mi gasesc linistea si sensul in aceasta etapa nebuna din viata mea. Sa fiu MAMI este datoria, privilegiul si onoarea mea. Sunt pregatita sa fiu alaturi de cel ce are nevoie de mine, toata ziua, toata noaptea. MAMI inseamna ca ma trezesc pentru ca baietzelul de 4 ani are un cosmar, cand doar ce am culcat bebelusa dupa suptul de la 4 dimineata. MAMI inseamna ca supravietuiesc doar cu cafea si resturi de mancare de la copii. MAMI inseamna ca eu si sotul meu poate n-am mai avut o conversatie matura de saptamani intregi. MAMI inseamna sa pun nevoile lor pe primul plan, fara ezitare. MAMI inseamna ca trupul meu e plin de junghiuri si dureri, iar sufletul meu e plin de iubire.

Sunt sigura ca va veni o zi cand nimeni nu va mai avea nevoie de mine. Copiii mei vor fi demult plecati si preocupati de propriile lor vieti. S-ar putea chiar sa ajung singura in vreun azil, simtind cum, pe zi ce trece dispar putin cate putin. Nimeni nu va mai avea nevoie de mine atunci. Ba poate chiar voi fi o povara. Sigur, vor veni sa ma viziteze, dar bratele mele nu vor mai fi casa lor. Sarutarile mele nu vor mai fi leacul lor. Nu vor mai fi ghetutze de sters si centuri de siguranta de prins. Voi fi citit demult pentru ultima oara aceeasi poveste de 7 ori. Nu ma voi mai gandi sa dau pedepse. Nu vor mai fi bagaje de impachetat si despachetat sau farfurii de umplut. Sunt sigura ca inima mea va tanji sa auda din nou micutzele voci strigandu-ma “Mami, cineva are nevoie de tine!”

Deci, deocamdata, aleg sa-mi para frumoasa pacea alaptarii de la 4 dimineata in camarutza noastra intima. Ne uitam pe geam la caderea muta a zapezii si la un iepuras care alearga pe intinsul ei. Sunt doar eu si bebelusa mea, peste tot in vecini e intuneric si liniste. Doar noi doua suntem treze si ne uitam la lumina pala a lunii si la dansul umbrelor pe peretii incaperii. Noi doua suntem singurele care auzim cum canta bufnita in departare. Ne cuibarim impreuna sub o paturica, o legan pana adoarme in bratele mele. E 4 dimineata si sunt epuizata si frustrata. Dar e ok, ea are nevoie acum de mine. DOAR de mine. Si poate… si eu am nevoie de ea. Pentru ca ma face sa fiu MAMI. Candva, va dormi toata noaptea. Candva, poate voi sta intr-un carucior, cu bratele goale, visand la acele nopti din camera ei. Cand ea avea nevoie de mine, iar noi doua eram parca singurele fiinte din lume.

 somebodyneedsyoupost

 

Poate sa fie placut sa aiba cineva nevoie de tine? Cateodata, cu siguranta. Dar de multe ori este obositor. Extenuant. Dar nici nu e nevoie sa fie placut tot timpul. Este o datorie, o responsabilitate. Dumnezeu m-a facut MAMI a lor. Este un rol dupa care am tanjit cu mult timp inainte de a-l intelege cu adevarat. La o iesire de week-end sotul meu se tot mira de cate ori baietii nostri spuneau “Mami” “Mami” “Mami”. “Tot timpul sunt asa?” a intrebat el incapabil sa-si ascunda groaza si mila. “Dap. Tot timpul. Asta e job-ul meu.” Si trebuie sa recunosc ca este cel mai greu job pe care l-am avut vreodata. In viata mea anterioara eram manager-ul unui restaurant pentru un foarte popular lant de localuri din Florida. O sambata seara cu o tona de vase murdare, un timp de asteptare de 2 ore plus o eventual pana de curent e o nimica toata pe langa ora 5 dupa-amiaza in familia noastra. Si, credeti-ma, clientii din Florida de Sud sunt printre cei mai greu de multumit. Dar sunt joc de glezne pe langa piticii mei nedormiti si flamanzi…

A fost odata ca niciodata… A fost odata o vreme in care aveam timp. Timp pentru mine. Acum…, unghiile mele de la picioare ar avea nevoie de ceva ingrijire :)… Sutienul imi vine un pic altfel… Placa de par poate nici nu mai functioneaza, nu stiu… Nu pot sa fac dus fara spectatori. Am inceput sa am nevoie de crema de riduri. Dovezi ca sunt acum mama. Dovezi ca cineva are nevoie de mine. Ca in acest moment, cineva are tot timpul nevoie de mine. Ca ieri seara, de exemplu…

La 3 dimineata aud lipaitul picioruselor apropiandu-se de pat. Raman nemiscata, abia respirand. Poate se va intoarce in camera lui. Da,da… vezi sa nu!

“Mami!”

“MAMI!” putin mai tare.

“Da” raspund in soapta.

Tace o clipa, cu ochii lui mari licarind in semiintuneric.

“Te iubesc”

Apoi dispare. Lipa, lipa inapoi la el in camera. Dar cuvintele lui staruie in aerul racoros al noptii. Daca as putea sa intind mana si sa le culeg, le-as prinde si le-as strange la piept. Vocea lui suava soptind cele mai frumoase cuvinte din lume. Te iubesc. Cu zambetul pe buze, expir usor, parca de teama sa nu pierd amintirea. Atipesc la loc lasand vorbele lui sa mi se aseze in inima.

Intr-o zi, acel baietel va fi un barbat. Nu-mi va mai sopti vorbe dulci in orele diminetii. Voi auzi doar linistea noptii si sforaitul sotului. Voi dormi dusa noaptea, fara grija unui copil bolnav sau a unui bebelus care plange. Toate vor fi amintire. Acesti ani in care e nevoie de mine sunt extenuanti, dar trecatori. Trebuie sa incetez sa ma gandesc cum va fi “intr-o zi” in care totul va fi mai usor. Pentru ca adevarul e ca poate va deveni mai usor, dar nu mai bine decat acum. Acum cand sunt poate murdara de muci sau voma. Acum, cand savurez aceste brate grasute in jurul gatului meu. Acum este perfect. “Intr-o zi” ma voi duce la pedichiura si voi face dus singura. “Intr-o zi” euvoi fi doar a mea din nou. Dar acum ma daruiesc altcuiva, si sunt obosita si murdara, si ATAT de iubita… si… trebuie sa plec. CINEVA ARE NEVOIE DE MINE.”

http://yourbestnestindy.com/2014/02/27/mommy-somebody-needs-you/

Anunțuri

27 de gânduri despre „MAMI, CINEVA ARE NEVOIE DE TINE!

  1. Inca un articol exagerat… Daca atat va victimizati, de ce mai faceti copii? Si eu am un baietel, il cresc frumos si am timp pentru toate. Trebuie sa stii sa te organizezi. Am cunoscut multe mame isterice care toata ziua nu fac altceva decat sa se planga, dar apoi mai fac inca unul sau doi copii. Daca vedeti ca abia va descurcati cu unul de ce mai continuati? Iar daca nu ai avut o conversatie cu sotul de o saptamana, inseamna ca altundeva e problema. Din pacate sunt multe familii dezechilibrate si cred din ce in ce mai mullt ca nu toti oamenii merita sa se reproduca.

    • uuu, uite unde era super mama! si nu ai avut absolut nicio seara in care mai sa te bufneasca plansul ca abia ai adormit si s-a gandit puiul tau ca ar fii mai bine sa te trezesti! Si ultima oara cand am citit cate ceva despre reproducere, numele tau nu era trecut in nicio carte! In blogosfera e o regula nescrisa: nu spune nimic din ce nu ai avea curaj sa ii spui omului in fata! Ia fugi putin pana in state, la mamica de a scris articolul original si spune-i ca nu are dreptul sa se „reproduca”! Daca tu te-ai reprodus, e problema ta, dar mai suntem si celelalte mamici care am dat nastere unor vieti, din iubire!

    • Cand am vazut link-ul asta mi-a fost si scarba sa il deschid, ai dreptate, sunt enorm de multe blog-uri si site-uri de mame crizate, ce se victimizeaza, sau altele ce nu au nici o alta proecupare (ce probabil nu aveau nici inainte de marea „realizare” nici un job sau hobby sau vreun gand in capusor). De multe ori vreau sa caut o informatie dar ajung sa ma scarbesc efectiv, de exemplu ieri cautam info despre scutecele de inot, am gasit vreo trei mamicute de astea duse cu capul cu bloguri si in loc sa zica BAI am folosit scutecul x si nu y ca era mai bun incepeau ca eu as fi lasat copilul gol ca nu imi era ca se c*c* pe plaja dar aparea un pedofil si ii facea o poza, omg ochii cat cepele, cate idioate exista in lumea asta, cata paranoia si cata nebunie. Saraca victima ea si plodul ei nu putea sta cu puta in nisip ca toti oamenii restul lumi sunt perversi

    • Draga Chloe, ar fi bine sa nu critici tu pe nimeni, caci nu stii ce este in familia fiecaruia. Cu atat mai putin ai avea dreptul sa spui tu altcuiva cati copii sa aiba sau daca merita sau nu sa aiba copii. Nu intereseaza pe nimeni cum te organizezi tu sau daca tu te descurci sau nu…
      Daca ai un copil semi-retardat care sta intrun singur loc(adica acolo unde-l pui), sau face intocmai si la timp ce vrei tu, inseamna ca TU ai o problema cu copilul tau (nu e/nu va fi capabil sa se descurce singur si nu are personalitate).
      Unii copii au pur si simplu prea multa energie si uneori e foarte greu sa ii tii ocupati si sa-i faci sa asculte, oricat de mult ai incerca si oricat de priceput ai fi sau nu te lasa sa vorbesti cu tatal lui, din diverse motive!
      Nu te obosi sa-mi raspunzi, caci asa cum ai avut tu libertatea sa-ti exprimi opinia, liber, exact asta am facut si eu.
      Sanatate si o zi buna!

  2. Chloe, n-ai inteles nimic. Daca poezia si farmecul descrierii unor trairi autentice de mama iti suna a exagerare si victimizare, poate ca ar trebui sa te uiti un pic in tine sa vezi de ce percepi lucrurile in felul asta. Eu una am simtit emotie si recunostinta :-).

    In alta ordine de idei, daca ai intr-adevar timp de toate eu as zice ca e foarte probabil ca copilul tau sa nu aiba parte de toata atentia ta. Sau poate ai bona/bunici/etc care sa intervina si sa preia din responsabilitati. Caz in care nu se mai cheama ca iti asumi singura 100% responsabilitatea pentru cresterea copilului tau, caz in care nu ai fi indreptatita sa judeci pe cele care azi isi epileaza un picior, maine pe altul iar saptamana viitoare poate au timp sa se spele pe par.

    Mai gandeste-te inainte de a judeca pe altii!

    • Am inteles foarte bine ce vrea sa spuna articolul, nu pot sa inteleg cum se comporta asa unele mamici.
      Copilul meu are toata atentia mea si fara ajutor de la bone, bunici, pentru ca in primul rand am alaturi un SOT. Mamicile in discutie au facut singure acesti copii? Unde sunt tatii? Si fazele de genul ca poate au timp saptamana viitoare sa se spele pe cap sunt de-a dreptul hilare. Intr-o familie echilibrata nu exista doar mama, exista si un tata, care are si el aceleasi responsabilitati.

      Copilul e o binecuvantare, nu o pacoste…cum multe mamici lasa de inteles!

      • Draga Chloe,
        Esti printre cele norocoase. Caci da, unele din noi avem soti care abia apuca sa-si vada copilul. Caz concret. Nu ca nu ar vrea, ci pentru ca face si 6 garzi pe luna, iar asta inseamna, in cazul in care nu stii, ca pleaca dimineata la 6 si vine a doua zi la 18-20. Dupa , de regula, 36 ore de operatii, stat in picioare si cate si mai cate, in care e norocos cand mai ciupeste o ora-doua de somn (se cheama garda usoara). Sunt situatii in care na, mai uiti sa iei una alta, si te trezesti singura cu bebe atarnat de gat incercand sa faci aprovizionare cu pampers, lapte s.a. si nu iti pasa ca ai iesit cu ciorapi care nu fac pereche impreuna, sau nepieptanata. Pentru ca nevoile lui bebe sunt mai importante decat ale tale in momentul ala! Pentru ca e ultimul lucru la care te gandesti cand iesi pe usa…pentru ca tu esti adultul si ai invatat ca mai poti astepta, poti avea rabdare, te poti abtine, te poti controla…pentru ca bebe invata de la tine sa aiba, in primul rand incredere in tine, mama lui.
        In plus, oricat ar ajuta tatal (dornic de implicare! ), numai o mama poate indeplini o serie de nevoi esentiale, mai ales cand bebe e mic mic…si nu ma refer la alaptat (desi nu cunosc tati care sa alapteze 🙂 ), ideal la cerere. Bebe recunoaste trupul MAMEI, bataile EI de inima, respiratia EI, vocea EI. Sunt printre primele lui amintiri – amintiri din uter- si singurele, la inceput. E tot ce stie, tot ce cunoaste. Si atunci e normal ca doar la mami in brate sa-si gaseasca rapid alinarea, mai repede decat in bratele lui tati, cu care se obisnuieste usor usor… si care se poate chinui ore in sir sa potoleasca niste colici, ca sa nu o trezeasca pe mami ce abia a adormit.
        Fiecare caz e unic. Si oricat de supermamica ai fi, tot te napadesc, la un moment dat, oboseala, stresul, grija… momente scurte, trecatoare.
        Imi pare rau ca nu ai simtit emotia din spatele articolului, pacea si implinirea de care vorbea autoarea. Care, dupa parerea mea, face o treaba buna cu copii ei!

  3. Nu stiu daca alaptezi/ai alaptat. Nu stiu daca bebelusul/copilul tau a ajuns in perioada anxietatii de separare. Nu stiu daca l-ai avut lipit de tine non stop in puseele de crestere de nici macar un pisu nu puteai sa faci fara el lipit de san ca sa nu urle. Poate ai avut noroc de un bebe fara reflux gastric si care sa nu poata dormi luni de zile decat pe umarul tau, nicidecum la orizontala. Un tata poate sa ajute insa nu poate suplini unele lucruri pe care NUMAI o mama le poate face. Nu stiu nici daca ai un copil sau mai multi, asa cum are autoarea articolului. A avea unul sau mai multi face o MARE diferenta!!

    Vorbesc din postura unei mame de bebe de aproape un an, cu bebe 2 in burtica, cu o viata de mama binecuvantata cu un copil linistit, nesolicitant, bland. Am avut noroc de o experienta implinitoare ca mama si nu am trait inca niciodata frustrari, oboseala extrema, disperare etc. Insa consider ca fiecare om este diferit, fiecare mama este diferita, fiecare bebe este diferit si nu am niciun drept sa judec ceva ce nu am trait eu insami. Fiecare isi simte si isi traieste viata asa cum crede de cuviinta.

    Daca parintii si bunicii nostri ne spun „vai, cat e de greu sa cresti un copil! lasa ca o sa vezi tu!” este strict viziunea si experienta lor. Le respect punctul de vedere si pot sa nu fiu de acord cu el fara a-i judeca pe ei. Au trait in alte vremuri, cu alte mentalitati, au fost educati altfel si sunt obisnuiti sa vada lumea cu alti ochi decat mine. Si eu voi fi, la un moment dat, depasita in mentalitate de viziunile celor ce vin dupa mine asadar ce drept as avea sa judec pe altii?

    Eu asa vad lucrurile si nu cred ca exista bine sau rau in treaba asta, exista doar seturi de experiente necesare si invataminte de luat pentru toata lumea. Nimeni nu e mai bun decat ceilalti!

  4. Stefi, inca de anul trecut, pe cand citeam pentru prima oara povestile de pe blogul tau, am ramas impresionata de emotiile pe care reusesti sa le transmiti. Am ras si am plans in hohote deopotriva citind povestea ta si a lui Mihai. Apoi te-am intalnit si am fost fericita sa cunosc un om, un prieten, o persoana, o mama buna, sensibila, sincera, puternica.
    De obicei nu las comment-uri pe bloguri sau retele de socializare. Eu citesc iar cuvintele, emotiioe, gandurile care imi plac, le las sa se aseze in sufletul meu. Cele care nu sunt pe gustul meu le dau drumul mai departe in neant.
    Tare m-am bucurat acum ca ai scris din nou pentru ca de mult nu ai mai facut asta. Mai deschideam blogul tau uneori si imi ziceam: „sigur este tare ocupata, are o gramada de proiecte in derulare; cine mai are timp sa si scrie pe blog….”
    Nu te dezamagi! Sunt o multime de oameni care ne imbratiseaza ideile si poate o gramada la fel de mare care nu o fac. Asta este! Nu este nicio suparare!
    Povestea pe care tu ai vrut sa o transmiti mai departe este, in fond, una cu final fericit. Nu mi se pare gresit a impartasi altora o experienta frumoasa.
    Esti un om frumos. Continua sa fi asa cum esti!

  5. tocmai am adormit pustiul ,beau o cafea ,mananc o bucatica de ciocolata si savurez un articol minunat..am 20-30 min la dispozitie caci cineva va avea nevoie de mine 🙂 nu doarme bine fara mami si il inteleg,nici eu nu dorm bine singura..multumesc

  6. Cred ca autoarea acestui articol se referea la minunea de a fi mama..nici cum la cat de comlpicat si cat de mult i-ti schimba viata…..sunt tata si am o fetita de 3 ani ……si ca sa citez ce spunea autoare articolului….Poate mai tarziu i-ti va fi mai usor dar niciodata mai bine ca acum…..si adevarat ,, CINEVA ARE NEVOIE DE TINE MAMI ,,

  7. Frumos. Iar daca vreti stimate Domane sa va vedeti bebelusii crescand ca sa devina baieti si fete si mai apoi adulti sanatosi, ganditi-va adanc inainte de a-i duce de bunavoie si nesilite de nimeni pentru a li se aplica ritualul contemporan al vaccinarii.

    In tarile bine dezvoltate, cei care refuza in proportie covarsitoare introducerea in corpul copiilor lor a mercurului, aluminului (metale neurotoxice), formaldehidei (carcinogen)si a unor virusi recombinati (Domnul cu mila), sunt oamenii educati, apartinand segmentului superior al clasei mijlocii, oameni care se informeaza inainte de a lua decizii atat de grave cu sanatatea copiilor si a lor insilor.

    Acum si in Romania, sursele de informare exista si sunt gratis, si promoveaza doar agenda adevaratei sanatati – le folositi?

    NUVACCINURILOR: http://nuvaccinurilor.blogspot.ro/

  8. Ce frumos … m-a emotionat . Multumim pentru traducere . Cred ca orice mama care se dedica intr-u totul copiilor ei se regaseste in acest articol .

  9. mai Eufrosine, nu mai face atat pe desteptul. Vaccinurile isi au rostul lor. exista boli care pot duce la moartea copiilor fara aceste vaccinuri.ai citit si tu un articol si imediat te crezi segment superior al clasei mijlocii. mai informeaza-te!

  10. Este superb articolul, multumesc! Astazi baiatul meu cel mare implineste 19 ani si imi aduc aminte cu mare drag de momentele in care a avut nevoie de Mami! Si acum are nevoie de Mami dar in alt fel! De fapt, cred ca toata viata avem nevoie de Mami!

  11. Pingback: Poarta-ma, mami - Pagina 33

  12. Sunt mama a 2 baieti.Cel mare e crescut de parintii mei…pana la al doilea copil nu am stiut in totalitate ce inseamna sa fii mama.Am stiut ce este dorul de copil si golul din suflet.Acum sunt atat de mandra ca sunt intr-adevar MAMA.In clipele in care cel mic doarme,il privesc si simt cum mi se inunda sufletul de iubire dar si tristete.Tristete pentru ca va veni vremea cand nu mi se va mai spune „mami,am nevoie de tine”.
    Ai descris minunat in cuvinte toate trairile unei mame adevarate!

  13. eu am 2 copii mici de 2 si 4 ani,doua caractere si firi total diferite,,va inchipuiti,,singura fara mama si fara soacra..nu ma plang,dar e greu 🙂 au nevoie de mine iar eu trebuie sa fiu prezenta, chiar daca am momentele mele cand dorm cu ochii deschisi,si a-si vrea sa ma ascund pentru vreo ora,,nu am unde,ei ma gasesc pentru ca nu stiu altfel viata lor fara mine fara MAMI, si eu fara ei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s