Povestea nasterii luni Mihai – partea IV (Travaliul Activ)

Scurta recapitulare: ramasesem la sfarsitul travaliului timpuriu, cand, undeva intre ora 1 si 2 noaptea am trecut de 4 cm dilatatie (la momentul respectiv habar nu aveam asta!)

In zapaceala generala a acelor contractii neasteptat de intense, m-am hotarat sa merg din nou in cabinetul asistentei… Asta am si facut, dar schimbul de cuvinte a fost acelasi ca cel precedent, iar eu m-am intors din nou la oile mele… Totusi, cu toata jena, pentru insistenta mea, dupa vrea 15 min am hotarat sa ma mai duc INCA O DATA si sa accentuez intensitatea contractiilor si intervalele scurte… Era trecut cu putin de 2 noaptea… Ceva s-a schimbat din fericire in scenariul conversatiei mele cu asistenta… Pentru prima oara, o contractie m-a prins chiar in mijlocul discutiei cu ea… Cand m-a vazut cum ma manifest (incapacitatea de a continua conversatia in timpul contractiei, incordarea corpului, pozitia caracteristica – aplecata in fata, respiratia gafaita, etc) a schimbat imediat abordarea si m-a invitat pe masa ginecologica pentru un control. Mi-am dat seama ca sunt mult mai dilatata decat ea s-ar fi asteptat, inca inainte sa deschida gura. Falca cazuta si ochii usor iesiti din orbite au fost un indiciu bun. Cand am auzit-o vorbind nu am fost deloc surprinsa: peste 5 cm dilatatie! M-a somat sa-mi fac rapid bagajul si sa plec catre sala de nasteri care era la parter (2 etaje mai jos). Mi-a spus ca ma asteapta sa vin cu bagajul si ma va conduce ea jos… M-am intors in salonul meu, triumfatoare si usor agitata (o agitatie pe care ea mi-o transmisese mai mult). Mi-am dat seama ca lucrurile mele erau imprastiate cam peste tot (recunosc, sunt dezordonata si cand nu sunt in travaliu) si ca nu sunt CU SIGURANTA in stare sa le strang. Le-am lasat pe toate balta si mi-am luat doar gentuta mea de travaliu pregatita din timp, telefonul si cartile (Harry, of course… si o carte despre travaliu)…

Ma gandeam ca va avea Costi timp sa mi le stranga in timp ce asteapta pe holuri…, ceea ce s-a si intamplat.

Cu ajutorul asistentei, am luat liftul catre sala de nasteri. Deja, in faza in care eram, chiar aveam nevoie sa fiu insotita.

O data ajunsa in sala de nasteri mi-am dat seama ca modul de organizare era un pic diferit decat imi imaginasem. „Sala de nasteri” era de fapt o zona cu un hol, 1 baie, si mai multe sali impartite in functie de rolul lor: pentru travaliu (camere cu paturi simple de spital) si pentru nasterea propriu-zisa – expulzia – cu mese ginecologice. Recunosc ca, fiind intr-o stare de semi-transa, in care eram mai mult atenta la ce se intampla cu corpul meu decat la detaliile administrative, nu am reusit sa retin cate camere de travaliu, cate de nastere, cu cate mese, etc… Atat mai retin, ca mi s-a dat primul pat din dreapta intr-o sala de travaliu si ca auzeam mai multe femei exprimandu-si foarte sonor sentimentele referitoare la contractiile lor…

Asistentele m-au luat ca din oala: „haideti la clisma, haideti sa facem si un nou control vaginal, etc…” Eu insa incepusem sa inteleg ca e timpul sa-mi sun doctorita daca vreau sa aiba timp sa ma asiste la nastere. Asa  ca le-am spus ca trebuie sa astepte pana o sun. Au inceput cu comentariile usor rautacioase gen „inca o fitoasa cu pretentii!” In mod ciudat, nu-mi pasa!  Am dat telefon dar… nimic: „Abonatul blah, blah, blah…” Atunci m-am speriat! Mi-am dat seama ca e 2.30 dimineata si ca voi naste cu cine e pe tura. L-am sunat pe Costi si i-am spus asta si lui. Din fericire exista si un plan B… Printr-un lant de cunostinte binevoitoare, cineva a sunat la una dintre asistente si a pus o vorba buna pentru mine. Din acel moment si pana la o ora dupa ce am nascut am avut parte de o persoana dedicata mie 100%. O voi numi Moasa. Voi scrie cu M mare 🙂 pentru ca asta exprima ce simt pentru ea. Nu-mi pasa ca a stat langa mine din interes, nu-mi pasa ca poate tot ea comentase cu cateva minute in urma (asta chiar nu stiu cu certitudine).Tot ce conteaza e ca prezenta si atitudinea ei mi-au fost de un ajutor imens.

Tot ce s-a intamplat din acel moment incolo in memoria mea e invaluit intr-o ceata groasa, asa cum iti amintesti o petrecere la care ai baut mult prea mult. Daca voi parea coerenta in povestirea mea, nu lasati ca lucrul acesta sa va pacaleasca 🙂 Cred ca daca un regizor ar trebui sa reprezinte intr-un film experienta unui drogat sau a unei femei in travaliu, ar trebui sa folosesca tehnici asemenatoare. (Voi, dragele mele mamici, mai ales cele pe care le-am cunoscut la cursuri, stiti de ce! Dar pentru cine nu stie inca, voi explica). Senzatia de transa de care tot vorbesc nu e data de „agonia”durerii (eu nu eram in agonie, si multe alte femei nu sunt), ci de fluxul de endorfine – hormoni ai placerii, care au rolul de a diminua perceptia durerii. Nu intru in amanunte. Tema hormonilor in travaliu o voi aborda intr-o postare separata. Ei sunt substratul fiziologic al miracolului si cine nu intelege asta, nu va intelege niciodata nasterea.

Dar sa ma intorc la povestea mea… Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este THE BIG C: clisma… Maaaare prag psihologic… Ca si cum, pe masura ce te apropii de momentul nasterii trebuie sa te lepezi pe rand de fiecare inhibitie, pudoare, dorinta de de intimitate… Oricum, una peste alta, experinta nu a fost nici pe departe atat de terifianta pe cat ma asteptam. Moasa m-a invitat la baie (nu stiu de ce dar eu nu ma asteptam ca acolo sa se produca evenimentul), iar prezenta ei  in incapere a fost de scurta durata… Restul a depins de mine… La urma am fost fericita ca in sfarsit ma pot concentra asupra contractiilor si nu asupra efortului de a nu face pe mine… Medicul si Moasa ma incurajau sa ma plimb, sa ma misc cat mai mult… si la inceput puteam sa fac asta, cu conditia sa stau totusi in apropierea patului, astfel incat sa am un punct solid de sprijin in timpul contractiilor… O simpla sprijinire de un perete nu mi-ar fi fost suficient, iar alte obiecte de mobilier solide si comode nu prea mai erau prin raza mea… Cum nu stiam nici o tehnica de respiratie, nu mi-a ramas decat sa ma concentrez macar sa nu-mi tin respiratia si sa-mi tin corpul cat mai relaxat in timpul contractiilor. Treaba deloc usoara, era ca si cum s-ar fi dat o batalie intre corpul si creierul meu. Totusi, dupa ce am exersat cateva contractii am reusit cat de cat… O perioada am ramas doar eu cu treaba mea… Ceea ce era perfect din punctul meu de vedere. Moasa sau medicul mai mult m-ar fi incurcat in acele momente. Singura intrerupere (placuta, si totusi intrerupere), a fost aparitia lui Costi pentru cateva momente, cu un halat pe umeri… Mi-a dat un pupic si s-a uitat la mine cu o combinatie de bucurie, mila si disperare care nu sunt sigura ca mi-au placut in mod deosebit… Era ca si cum mi-ar fi fost teama ca daca cineva ma compatimeste, voi incepe si eu sa ma autocompatimesc si asta ar fi fost inutil si contraproductiv… M-a asigurat ca e pe aproape si ca mi-a strans bagajele din salonul de sus, dupa care s-a retras (cu inima cat un purice, l-am simtit eu…).

Controale vaginale in tot acest timp: unul la sosire – efectuat de medic pe o masa ginecologica dintr-o sala de nastere, alte cateva facute de Moasa in pat…, habar n-am cate, stiu doar ca erau mult mai putin dureroase si ca de ficare data era anuntata dilatatia cu voce tare: 6 cm la inceput, apoi7 si in final 8… Era reconfortant sa stiu ca lucrurile se misca atat de repede!

La 8 cm, (adica undeva dupa ora 3.45 ) medicul a luat decizia sa imi rupa membranele, pentru ca nu, pana in momentul respectiv inca nu mi se rupsese apa (cum se spune in popor:) )… De aici incolo abia, lucrurile au devenit palpitante!

Dar despre asta in urmatorul episod (Travaliul tranzitional)…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s